Disgrafie este tulburarea de dezvoltare a scrisului expresiv. Tulburarea este cauzată de un nivel scăzut al aptitudinilor grafice. Aceasta face parte din tulburările de învățare (TSI) alături de dislexie și discalculie și tulburările se asociază frecvent.

Copilul disgrafic întâmpină dificultăți școlare deoarece multe activități școlare se bazează pe activități grafice. Scrierea lui este cu omisiuni (lipsesc litere, silabe sau cuvinte întregi) este neciteț și incorect, copilul face erori gramaticale și de punctuație, iar compunerile sunt slab organizate.

Pentru diagnosticul disgrafiei copilul trebuie să întrunească următoarele criterii. În primul rând aptitudinile grafice sunt semnificativ sub cele așteptate conform vârstei cronologice și educației primite așa cum este stabilit prin teste standardizate. În al doilea rând carențele în scrisul expresiv afectează semnificativ performanța școlară și alte activități care se bazează pe scris.

În diagnoza disgrafiei sunt evaluate: mecanismele scrisului (gramatica, ortografia și punctuația), utilizarea cuvintelor, abilitatea de a organiza un text, abilități motorii fine și procesarea vizu-spațială. În consecință procesul de diagnostic va include în mod obligatoriu o testare neurocognitivă, teste de achiziții școlare, test QI și evaluarea comportamentală și emoțională. Împreună acestea stabilesc dacă dificultățile observate de către părinți sau cadrele școlare sunt datorate mecanismelor neurocognitive implicate în disgrafie și nu sunt mai bine explicate de alte cauze.